Doar tu si eu...

Esti ca un inger ce isi cauta o stea
Si hoinaresti mereu pe cer
Ai ochii-n lacrimi si-n palme viata mea
Sa te intorci la mine sper

Spune-mi ce ochi strain stie ce doar noi stim
Ooo, doar tu si eu
Spune-mi, tu crezi in noi, jura-mi ca vom fi doi
Ooo, doar tu si eu

Esti prea departe desi dormi pe mana mea
Azi am ajuns ca doi straini
La prima raza o sa pleci din lumea mea
Iar eu in urma ta ma sting

Sapte semne-ntr-o carte, sapte zile de catifea
Tot atatea nopti de dragoste cu aroma de cafea
Toate parca-s departe cand privesti in oglinda ta
Dar sunt la distanta de-un cuvant

Ecou de serenadă

Ecou de serenadă

Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veştejit,
Şi-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.

Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste şi dărâmate, -
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.

În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult părăsit...
Şi-a mea serenadă s-a rătăcit
În note grele, şi blestemate...
             (Ecou de serenadă-George Bacovia)

Ganduri de "reinceput"

        A trecut mult timp de cand nu am mai scris.Nu am facut asta pentru ca nu am vrut.Pur si simplu nu am simtit nevoia si "puterea" de-mi insirui gandurile.Acum e ceva diferit.Vreau sa incep noul an cu putere de munca.

        In ultimele luni am realizat foarte multe.Cum ca,oamenii care stau in jurul tau,nu sunt altceva decat niste "lipitori",toata lumea in ziua de astazi e pe interes.Nu-i pasa nimanui daca tu esti bine sau nu (cateva exceptii,in cazul meu,degetele de la o mana imi sunt prea multe pentru a-i enumera.),toti isi stiu interesul lor,iar daca in trecut tie ti-a pasat de ei si poate ai lasat prioritatile tale mai prejos,acum nu mai conteaza.Asa e omul din ziua de azi.E mai important amuzamentul asupra unei persoane decat acordarea de sprijin.Dar nimic nu ramane uitat,Cu speranta si incredere in fortele proprii,mergi mai departe,pentru ca ai un vis(in cazul meu),care trebuie dus pana la bun sfarsit.nu?

Cum sa nu-ti placa? /:)

      Salut!Nu am mai scris de mult,pentru ca am simtit ca "nu am ce sa va transmit".Am hotarat azi,acum.sa  tastez din cauza insistentelor,unui bun prieten A. ,care mereu ma cearta ca tot ceea ce scriu in Word nu postez.

       Priveam aseara pe geam din masina,era aproape de apus.Gandul nu ma ducea decat la "libertate"...sentimentul de a face ce stii si poti nu viata ta,fara a-ti pune cineva "sechestru" pe ganduri,sentimente,trairi.E o lume in care nu se stie ce este corect si ce nu. Oare cum se simte o pasare in captivitate,de ce nu o putem lasa sa-si continuie drumul,fara a o abate noi din "micul" ei univers.Ea este libera peste tot,nu are restrictii,griji,probleme,suferinta,nu are nimic.E doar ea si atat!

     Cum ii poti spune cuiva:"e interis sa iubesti" "e interzis sa visezi" "dorul iti este interzis"...Daca tot am ajuns la iubire...Oare de cate ori poti iubi in viata?E ciudat....dar totusi e ceva!

Oricum,nu-ti irosi libertatea,viseaza,iubeste,traieste,zambeste....FI TU!Nu-ti interzice nimic,pana si ce e "interzis " poti incalca...!
                         LEGILE SUNT FACUTE PENTRU A FI INCALCATE!!!!

"Rugaciune" [Matei Visniec]

Te urăsc... Te urăsc.. .. Te urăsc ...
Nu, nu-mi spune că timpul vindecă totul... Nu cred că timpul poate vindeca totul. Timpul nu poate vindeca decât rănile vindecabile. Asta e tot. Timpul nu poate face decât ceea ce poate face, şi nimic mai mult.
Nu, Tatăl nostru, tu nu ne poţi apăra de cel rău.
Nu, Tatăl nostru, tu nu ne poţi da nouă pâinea noastră cea de toate zilele.
Nu, Tatăl nostru, tu nu ne poţi ierta, pentru că noi nu-ţi cerem iertare, pentru că noi suntem cei care nu te putem ierta.
Nu, Tatăl nostru, voia ta nu o acceptăm pentru că voia ta este sângele şi focul şi sminteala.
Nu, Tatăl nostru, tu nu eşti adevărul nostru, pentru că adevărul a fost ucis, pentru că adevărul a fost
înmormântat împreună cu cerul care nu mai există nici el, căci casa ta, Doamne, ea este acum casa mortilor,da...
Nu, Tatăl nostru, cei răi nu vor fi niciodată pedepsiţi ci dimpotrivă ei vor fi cei care vor stăpâni lumea.
Nu, Tatăl nostru, nu există biruinţa binelui asupra răului, a celui slab asupra celui puternic, a săracului
asupra bogatului, a credinciosului asupra necredinciosului, a vieţii asupra morţii, a frumuseţii asupra sluţeniei...
Nu, Tatăl nostru, nu pot să-ţi povestesc suferinţa mea.
Nu, nu cred ţi se poate povesti totul.
Nu, nu cred că putem pricepe totul.
Nu, nu cred că există vreun sens în tot ceea ce se povesteşte.
Nu cred că există vreun sens în ceea ce spun.

Imi e dor..

.....[:x].....

Se pregatea sa plece…
      Isi analiza gandurile de nenumarate ori in timp ce fumul de tigara ii mangaia sufletul cuprins de regrete. Era mereu ocupat, doar atunci cand fuma isi oferea posibilitatea de a se intalni cu propria persoana, cu visele lasate in umbra timpului, cu sentimentele injectate de iluzii pe care mereu incerca sa le suprime, sa le ascunda in cel mai adanc colt al uitarii, dar e imbatranit de dor, imbolnavit de dragostea plansa de-o viata. Pe chip i se citea o criza grea de melancolie ce rima nefericit de mult cu dragostea de acum cativa ani, inca treaza – o biata poveste din vraja.
       Era ademenit de mister si asta il facea slab… Cu o inima atat de sensibila, stia ca dragostea nu este sentimentul cu ajutorul caruia va atinge tainele fericirii. Se consuma, daruia mai mult decat primea in dar.
       Nu era un cersetor de sentimente, isi dorea doar sa fie iubit de cea pe care o iubeste de prea mult timp, cu prea multa fiinta. O invita in prea multe ganduri, prea multe nopti vorbea cu ea in vise, ii daruia o infinitate de nopti nedormite cand si-ar fi dorit sa-i daruiasca dragoste pe petale de flori, saruturi in mijlocul strazilor scaldate de ploile primavaratice, cuvinte de dragoste mai sincere ca rugaciunile, fapte mult prea nebunatice fiind imbatat de a dragostei magie, nopti de o dragoste ne mai simtita, fericiri sorbite din cafeaua diminetilor ploioase. Sa-i daruiasca fiecare rasarit de soare, fiecare stea de pe cer, melodii de chitara atarnate de semiluna, imbratisari fierbinti cand se amesteca intunericul cu lumina. I-ar fi alcatuit zilele ca pe o poveste…
Ea i-a oferit in dar o vesnicie de suferinta, amintiri prafuite si vise ingropate in cenusa timpului batran.
      De parca Dumnezeu e neputincios si bucuria in el moare… Se lasa purtat prin lume de blestem, isi duce umbra la plimbare pe aleea zilelor uitate de fericire. E toamna in trup, in suflet si in regrete. Tristetea il culege ca pe-o floare. Se alcatuieste ca pe o poezie pe care nu vrea nimeni sa o stie, o poezie din amestec de vise si delir… A inflorit in el durerea si cantecul s-a stins in el.
Lumea de parca a murit de-un veac, de parca maine se va naste…
      Oboseala lovea peste ore. Si-a stins tigara, fiind un gest de reprofilare in lumea reala. A pregatit cateva replici standarde pe care le va folosi pentru a-si explica starea in caz ca cineva o sa-i observe urma de tristete si a plecat sa infrunte incercarile unei noi zile, sa alcatuiasca o strofa noua in poezia vietii sale…

Drogul prieteniei fumate!

     Mai bine enumar "calitatile'la cei falsi?Sunt cei care iti sunt alaturi pentru ceva...cu un scop,sa poate sa ...nu sa profite,ca pe un hub chiar nu ai ce profita,decat de sufletul celui care il pune la bataie pentru acel hub,dar care vorbesc cu tine frumos si care in spatele tau...te barfesc,cu toate ca am incercat sa fiu corecta,sa las tuturor libertate,sa nu fac pe sefa,
     Uneori suntem dezamagiti de catre oamenii de langa noi.In viata noastra cunoastem fel de fel de oameni. Pe unii ii indragim din prima clipa şi devenim prieteni, altii ne sunt antipatici incă de la inceput şi raman aşa şi in continuare. Adesea se intampla ca acei oameni care ne displaceau dupa prima impresie, sa se schimbe in ochii noştri şi sa devina şi ei, prieteni dragi     Nu toti suntem la fel,nu toti avem acelasi caracter si nici aceeasi personalitate,cum de altfel si acasa,in familia fiecaruia sunt mici certuri,dar sa se ajunga la jigniri,chiar nu ma asteptam.Si cel mai grav,lipsa de respect.Fata de ei si fata de mine,care totusi investesc timp,pe deasupra suflet.Si am zis ca renunt,cu toate ca nu sunt genul sa ma dau batuta,din contra,la ambitie,fac cele mai bune lucruri:) .Multi m'au judecat nu demult cand am zis STOP,va las sa faceti ce vreti,la ambitie.Credeam in prietenie adevarata si mereu am negat posibilitatea de a fi tradata de unul din ei...Adoram cand vorbeam cu "ea" la telefon si ne impartaseam sentimentele cand ii spunea "fata,pentru un baiat?Da-l in mama lui",din mici intrigi se ajunge la grav!S-a ajuns ca azi sa nu ne adresam nici macar "buna" cand inainte eram primele care deranjam o ora pentru ca ne mai aduceam aminte un lucru ce nu ni-l povestisem in pauza...Dar...prea tarziu acum...:(
     Vom trece si peste asta,voi merge mai departe si...voi ramane acceasi EU,si cu riscul de a fii mereu ranita...dar altfel nu stiu sa fiu,oricat m'as preface,sau oricat mi'as dori uneori sa fiu si eu nepasatoare si sa tratez cu superficialitate nu pot!
Fiecare tratare e un sut in fata!Privesteti prietenii cu ochii nu cu inima!

Dragostea-speranta vie a regasirii

    Si totusi de  ce imi mai amintesc si acum?E destul de tarziu,ca de obicei cand scriu,trecut de ora 12,doar gandul ca si tu te gandesti la mine ma mai tine treaza.Nu vreau,mi-e teama sa-mi inchid ochii din cauza amintirii ce-mi cutreiera inima.
   De ce in inima mea continui sa fi "barbatul perfect,genul de barbat bine ancorat in realitate,cel care uraste infloriturile",cand tu in realitate esti "hidos",mi-e teama sa-ti mai privesc cu adevarat ochii cand stiu cat de infectati cu minciuna sunt.Nu vreau sa-mi amintesc acea privire calda,care-mi spunea de fiecare data cat de mult insemn pentru tine,ca sunt fata ce te-a scos din impas,motivul pentru care astepti a doua zi sa-mi multumesti ca am aparut in viata ta precum un licurici in plina noapte.

   De fapt vedeam in ochii tai doar speranta ca ma iubesti,traiam intr-un total absurd intarit de imaginea mea reflectata in ochii tai,era acea imagine ce ma facea sa cred ca TU esti cel care doar atunci cand imi cuprinzi corpul in brate,restul lumii e insignifianta in micul nostru univers.Hmm,ciudat ca abia acum realizez ca simteam toate astea,doar pentru ca asa imi doream eu sa fie,nu ca ar fi fost adevarat.Traiam din speranta ca intr-o zi iubirea ce ti-o imapartasam,imi va fi inapoiata in aceeasi masura,de persoana pe care eu o iubeam,speranta era cea care ma facea sa cred ca sunt iubita,chiar daca odata spuneam ca "iubirea e pentru zei",acum imi doream ca"eu sa fiu zeita ta,iar tu zeul meu",dar se pare ca zeul iubirii mi-a acordat o speranta ce ma inducea in deruta...DOAR SPERAM,nimic nu era pe punctul de a se intampla.

     A trecut mult timp de cand am pus capat acestui "cosmar",pot spune astazi.Acum traiesc din amintiri,vise si sperante.Daca mi s-ar lua acest mod de viata as muri precum o floare cand este prea udata.Inimamea a fost udata cu lacrimile deziluziei create la sfarsitul acestei relatii.Acum suntem despartiti de distranta ce s-a asternut intre noi,o distanta dureroasa ce odata ma faca sa plang cu "lacrimi de sange" cand imi aduc aminte de clipele petrecute impreuna,clipe in care ca doi copii ne jucam cu iubirea,cu acest sentiment ce uneste orice creatura,manifestata in diverse moduri.Credeam ca,dragostea inseamna suferinta,dar datorita tie am aflat ca a te indragosti este ca si cum te-ai trezi pentru a trai din nou.Au existat in viata mea doi ochi caprui incantatori si o poveste trista.Ii vad,dar totusi nu exista,te simt aproape,dar visez,cred ca te tin in brate,dar esti atat de departe.Esti o simpla iluzie,precum lumina in noapte,un vis ametior,un zambet,o lacrima,o raza de speranta,o stea pierduta in vastul univers.
   Imi amintesc de tine,de noi si usor usor realizez ca m-ai iubit.Incerc sa-mi amintesc cu drag ca ai existat,ca m-ai iubit,dar toate astea nu mai semnifica nimic acum.Ai fost cantecul ce m-adormea noaptea,vocea ce-mi mangaia tristetea,vantul ce-mi invaluia pielea,dar ai fost doar un VIS.Totusi nu ne ramane decat sa ne traim  aceeasi viata monotona desfasurata anost in macabrul vietii banale,sperand ca se va termina totul si voi avea un nou inceput,un incepul al meu si al lui.
    Dragostea e o iluzie optica ce duce la orbire,o multitudine de calitati si chiar defecte.Dragostea poate fi TOTUL sau NMIC,alegerea iubirii iti apartine,asa cum dintre A FI si A NU FI alegi sa fi TU !

Vise irealizabile..

   Fiecare cuvant al acestei lucrari dezvaluie secretul referitor la ceea ce este esential pentru o mare realizare. Fara a stapani aceste lucruri nimeni nu poate dobandi adevaratul succes sau fericirea, implinirea, linistea sufleteasca si prosperitatea
Iti amintesti cand erai copil?Toti visam ca vom ajunge doctori de elita ai aceste insignifiante tari...visam ca vom fi presedinti,eram conducatori ai unui trib...creatori de moda ai papuselelor cu par de foc...Vise..De ce asteptam ca tot ce visam,in clipa urmatoare sa se realizeze?De ce atunci cand ni se spune"este imposibil"esti practic alungat din taramul viselor implinite?Inca mai speri,asa-i?Te uiti cum cei din jurul tau zambesc si ai impresia ca toata viata lor este un "mare zambet",te simti ciudat,inca odata crezi ca toate visele ti s-au spulberat.Speri ca ceea ce ai in minte acum se va realiza,ca nu vei fi nevoit sa spui "inca odata am ramas cu pulbere de vise"
Oare,cum or fi cei care nu au o casa,mancare?Cei care traiesc pe strazi si se acopera cu un ziar,sau pe sub poduri pe timp de iarna cand iti ingheata sufletul?!!Ei oare nu mai viseaza?Hmm..acum imi vine in minte povestioara "Fetita cu chibriturile",mai stiti?ea visa la un mic brad si la o masa incarcata in Ajunul Craciunului,pentru ca asa vedea pe geamurile caselor pline de veselie,intr-adevar...astea sunt vise,care speri sa ti se implineasca intr-un final si este imposibil.Oare,oamenii ai caror viata este limitata intr-o perioada de timp,cand li s-a spus ca in urmatoarele luni vor claca,vor fi acoperiti cu pamant,vor suporta intunericul si inima va pune "STOP"...si ei aveau vise,unii dintre ei visau ca vor avea o familie reusita,copii cu un viitor realizat,prosperitate in cariera...atunci da..astea sunt VISE IREALIZABILE,pentru ca nu mai esti...ai disparut de pe fata omenirii ca un fir de praf pe care-l stergi cand il vezi...Greu e sa vezi fete sterse,zambete perfide,raspunsuri false atunci cand esti intrebat "esti bine?" si tu,cu un zambet doar de impresie spui "da,totul este ok".Astea sunt visele pe care nu le poti realiza,nu mai vorvesc de iubire...de momentul in care ti se spunea "vom fi impreuna mereu",iar peste un timp ca pe o lacrima te-a sters din viata sa,nici macar...un gand bun nu-ti mai lasa.
Totul se darama in jurul tau... Stanci de neclintit sfasiate de o simpla adiere de vant... roase de suvoaie de apa... Nimic nu e etern... nimic nu dureaza o vesnicie... Nici eu ... nici tu... nici noi...niciun vis,demn de o gandire arzatoare...NIMIC.Special pt Vera!!^^V ●^^

The best letter ever :))

Un gand lasat in urma ta...:|

            Privesc in jur si realizez  cata indiferenta din partea unor persoane care odata credeai ca iti vor acoperi cu "perdeaua dragostei" sufletul in eternitate...Nu o spun doar pentru ca privesc la mesajele de mult trimise si la niste conevrsatii uitate  in niste foldere prafuite...E destula suferinta in viata asta monotona...aceeasi zi,acelasi sentiment,acelasi gand iti vine in minte la prima ora a diminetii "iar viata asta banala,nimic nou azi?"...Hmm...uita-te la tine cum arati dupa ce credeai ca vei avea "totul" in cel mai scurt timp si prin "tot",ma refer la persoana de langa tine,practic...inceputul unei iubiri..fluturasii in stomac,nu sunt datorati unui moft sau orgoliu de "fita de fetita"...Nici gand,ma refer la EL,la persoana care odinioara iti incarca sufletul cu o supradoza de speranta.Asa cum i-am spus si bunei mele prietene R. "Dragostea nu consta in faptul de a te intalni cu ea in fiecare zi,ora etc...consta in certitudinea ca momentul reintalnirii sa fie unul sublim...sa iti doresti mai tare sa-l intalnesti si sa-l strangi in brate"....ciudat ca acum imi arat sentimentul de "vino inapoi" ,dar multi dintre apropiatii mei trec prin starea asta inegalabil de banala.De ce sa ne acoperin sub o masca a indiferentei si a cuvintelor criptice,date dintr-un suflet sfasiat de momentul despartirii....de clipa in care persoana de langa tine ti-a zis "am incetat de mult de te mai iubesc",iar momentul in care el a incetat,tu ai inceput mai tare...acum suna ciudat,bizar pot spune,dar nu mai are rost sa ma gandesc la cea fost...am pornit la drum cu cel mai bun gand "O piatra aruncata in calea fericirii mele,nu ma va impiedica sa sper,sa ajung sa iubesc,sa traiesc visand si zburand peste clipe minutate,care  te determina sa te aclimatizezti unui nou inceput".Cred ca am spus prea mult acum,dar o sa realizam in cel mai scurt timp ca desi ne temem de suferinta data de despartirea definitiva,el este motivul pentru care ne incarcam sufletul cu o maturitate exagerata....On the other hand  love hurt !!!!

Ultima scrisoare....

 Iarta-ma! Am crezut, ca o naiva ce sunt, asa cum imi spui tu, ca iubirea se simte, nu se spune. Asa ca, logic, am crezut ca o sa iti dai seama. Ce amuzant suna acum! Ca o sa-ti dai seama ce vreau sa iti transmit. Dar, bineinteles, tu, ca un barbat adevarat ce esti, bine ancorat in realitate, nu ai simtit nimic. Poate, daca te musca un tantar, simteai mai multe decat ai simtit in secunda in care am inchis usa in urma mea. Am plecat razboinica, cu un singur gand in minte: “Las’ ca vezi tu cand iti vei da seama ca asta e ultima oara cand ma vezi, cand ma atingi, cand imi vorbesti! Iti va parea rau. Si vei veni plangand dupa mine! Iar eu, ca o regina de gheata, te voi refuza! Ha! Ce razbunare dulce!”HA! Zic eu acum, zambind amar. Pentru ca  stiu ca nicio lacrima nu ramane in urma mea,doar in inima mea.... stiu ca plecarea mea a trecut neobservata.Si ca habar nu ai ce inseamna ADEVARATA IUBIRE Dar iar vorbesc aiureli multe. Stiu ca nu-ti place, stiu ca esti un barbat practic, realist si ca nu-ti plac infloriturile. Nu mai vreau sa iti spun decat un singur lucru: Nu regret nimic, dar mi-ar fi placut mai mult sa nu te fi intalnit....Si ca pentru sfarsit...TE URASC,ne vom reintalni acolo unde se intalnesc regretatii:((

Un simplu gand...

    Ciudat,n-am iubit niciodata intunericul,dar acum pur si simplu il ador...E destul de tarziu,trecut de mult de miezul noptii,aproape ora 2.Nu mai simt nimic in jurul meu,singurul lucru care imi incanta auzul sunt frumoasele melodii ale lui Evanscence,eventual ma va trezi din banal un mult asteptat apel de la "El",sau poate nu...Nu am mereu starea asta dar acum nu mi-o pot explica,de ce azi?de ce acum?...sau poate...stropii de ploaie care mi-au atins pielea astazi sa fie de vina?Ciudat nu?Ianuarie si ploua...stiu,dar de fapt  macabrul asta banal al "vietii interesante" este un motiv absurd pentru care gandim sibilinic ,pentru care daca iti apre ceva nou in cale, il alungi pentru ca nu vrei sa-ti schimbi ordinarul stil de viata...ar trebui sa ne aclimatizam unei posibile iubiri,dar totodata al suferintei absolute, dar nu doar asta e tot ce intalnim in viata,poti intalni si o cumplita dezamagire a unui bun prieten sau chiar fericirea deplina alaturi de familie,prieteni etc.

     Nu inteleg de ce scriu asta aici,acum...as putea scrie despre un subiect anost:o zi normala sau o carte buna,dar un SENTIMENT face mai mult decat toate acestea la un loc.Ma opresc aici,inchei aceasta postare dandu-i dreptate Sandrei Brown cand a spus: "Viata e pretioasa. Viata e fragila. , in clipa urmatoare te-ai dus. Fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate da, fiindca nu sti niciodata cand va cade cortina"

Poezie colorata scrisa de un NEGRU pentru un ALB!!!

Cand ma nasc, sunt
Negru

Cand cresc, sunt
Negru

Cand stau la soare, sunt
Negru

Cand mi-e frig, sunt
Negru

Cand sunt speriat, sunt
Negru


Cand sunt bolnav, sunt
Negru

Iar cand mor, sunt tot Negru !


Iar tu, tipule
Alb,

Cand te nasti, esti
Roz

Cand cresti esti
Alb

Cand stai la soare, esti
Rosu

Cand ti-e frig, esti
Albastru

Cand esti speriat, esti
Galben

Cand esti bolnav, esti
Verde

Iar cand mori, esti
Cenusiu

Si tu ma numesti pe mine COLORAT
?!?!

CURCUBEUL DRACULUI !!!!!!

Prieteniile "eterne"

      Prietenia este un trandafir sau un ghimpe? Este dragoste sau ura? Este prietenia un lucru despre care ar trebui sa vorbim atat de des? Stim sa ne apreciem prietenii la adevarata lor valoare ?

   Prieteniile vechi sunt speciale. Brăzdate de timp, ele se arată uneori fulminante, alteori dispărute. Se regăsesc în momente de fericire dar cel mai mult în momente dificile, de răscruce. Sunt acolo şi nu pleacă, indiferent de timp sau de mediu. Înfloresc periodic, ca florile, dar şi pierd frunze, se veştejesc. Se refac din nou. Se învechesc ca vinul şi devin mai bune, mai fine, mai selecte.

           Sunt rare. Unii au câteva, alţii una şi alţii deloc. Unii nu le cunosc şi tânjesc după ele iar alţii nu cred că există. De altfel e şi greu să crezi în ceva ce îşi neagă propria existenţă ca să erupă fulminant în tot împrejuru-i.

Dacă le avem poate uneori facem pentru ele prea puţin, alteori ne sacrificăm dincolo de limita suportabilitaţii. Timpul ne regăseşte în diverse ipostaze. Invariabil însă: împreună.

       As putea sa spun mult mai mult despre prietenii dar ma opresc aici:)

               Iubiti-va prietenii,si apreciazi orice lucru marunt:)

Despre mine

                                 Hello,

        Asa se obisnuieste,asa ca voi urma si eu obisnuita prezentare.Mă numesc  Cosmina Anidora,prefer doar Anidora(eventual dacă mi se spune Cosmina nu răspund).Nu prea imi place sa spun totul despre mine pentru ca mereu am fost de părere ca "vorba este de prisos",desi uneori o vorba face mai mult decat o mie de fapte.Sa continuu,sunt in clasa a- IX-a la Colegiul National "Elena Cuza".Am ales profilul de filologie pentru ca,nu sunt de parere cum spun ceilalţi :"logica sta in matematica"...Nu...logica sta in motivatia ta pentru viata,pentru cunoaştere.Sa fi "filolog" pentru mine este un lucru mare,desi sunt la inceput de drum,am capatat o imensă sete de cunoastere,de frumos.Nu pot sa spun atatea lucruri despre un lucru "mărunt"->FILOLOGIA,deşi ar fi o infinitate de spus.

     Iubesc sa ajut oamenii si sa-i ascult,deşi marea mea problema este ca dau sfaturi insa nu prea le primesc inapoi pentru ca eu sunt "Stan patitul",am fost dezamagita,asa ca mai bine mă "consiliez" singura,desi stiu ca nu este bine sa tii in tine,cand ai mai multa nevoie de un sfat,esti aruncat in cel mai intunecat colt al nepasarii.Nu este totul roz in viata.

  Gandindu-ma mai bine,acum reflectez asupra lucrului ce l-am spus la inceputul postarii..."vorbele sunt de prisos",cred ca o poza ar face mai mult decat tot ce am spus anterior.Nu este cea mai bine aleasa poza,pentru ca nu am in pc din care tastez.

      

 V-am pupat:*