Prietenia este un trandafir sau un ghimpe? Este dragoste sau ura? Este prietenia un lucru despre care ar trebui sa vorbim atat de des? Stim sa ne apreciem prietenii la adevarata lor valoare ?
Prieteniile vechi sunt speciale. Brăzdate de timp, ele se arată uneori fulminante, alteori dispărute. Se regăsesc în momente de fericire dar cel mai mult în momente dificile, de răscruce. Sunt acolo şi nu pleacă, indiferent de timp sau de mediu. Înfloresc periodic, ca florile, dar şi pierd frunze, se veştejesc. Se refac din nou. Se învechesc ca vinul şi devin mai bune, mai fine, mai selecte.
Sunt rare. Unii au câteva, alţii una şi alţii deloc. Unii nu le cunosc şi tânjesc după ele iar alţii nu cred că există. De altfel e şi greu să crezi în ceva ce îşi neagă propria existenţă ca să erupă fulminant în tot împrejuru-i.
Dacă le avem poate uneori facem pentru ele prea puţin, alteori ne sacrificăm dincolo de limita suportabilitaţii. Timpul ne regăseşte în diverse ipostaze. Invariabil însă: împreună.
As putea sa spun mult mai mult despre prietenii dar ma opresc aici:)
Iubiti-va prietenii,si apreciazi orice lucru marunt:)
