Ultima scrisoare....

 Iarta-ma! Am crezut, ca o naiva ce sunt, asa cum imi spui tu, ca iubirea se simte, nu se spune. Asa ca, logic, am crezut ca o sa iti dai seama. Ce amuzant suna acum! Ca o sa-ti dai seama ce vreau sa iti transmit. Dar, bineinteles, tu, ca un barbat adevarat ce esti, bine ancorat in realitate, nu ai simtit nimic. Poate, daca te musca un tantar, simteai mai multe decat ai simtit in secunda in care am inchis usa in urma mea. Am plecat razboinica, cu un singur gand in minte: “Las’ ca vezi tu cand iti vei da seama ca asta e ultima oara cand ma vezi, cand ma atingi, cand imi vorbesti! Iti va parea rau. Si vei veni plangand dupa mine! Iar eu, ca o regina de gheata, te voi refuza! Ha! Ce razbunare dulce!”HA! Zic eu acum, zambind amar. Pentru ca  stiu ca nicio lacrima nu ramane in urma mea,doar in inima mea.... stiu ca plecarea mea a trecut neobservata.Si ca habar nu ai ce inseamna ADEVARATA IUBIRE Dar iar vorbesc aiureli multe. Stiu ca nu-ti place, stiu ca esti un barbat practic, realist si ca nu-ti plac infloriturile. Nu mai vreau sa iti spun decat un singur lucru: Nu regret nimic, dar mi-ar fi placut mai mult sa nu te fi intalnit....Si ca pentru sfarsit...TE URASC,ne vom reintalni acolo unde se intalnesc regretatii:((