Dragostea-speranta vie a regasirii

    Si totusi de  ce imi mai amintesc si acum?E destul de tarziu,ca de obicei cand scriu,trecut de ora 12,doar gandul ca si tu te gandesti la mine ma mai tine treaza.Nu vreau,mi-e teama sa-mi inchid ochii din cauza amintirii ce-mi cutreiera inima.
   De ce in inima mea continui sa fi "barbatul perfect,genul de barbat bine ancorat in realitate,cel care uraste infloriturile",cand tu in realitate esti "hidos",mi-e teama sa-ti mai privesc cu adevarat ochii cand stiu cat de infectati cu minciuna sunt.Nu vreau sa-mi amintesc acea privire calda,care-mi spunea de fiecare data cat de mult insemn pentru tine,ca sunt fata ce te-a scos din impas,motivul pentru care astepti a doua zi sa-mi multumesti ca am aparut in viata ta precum un licurici in plina noapte.

   De fapt vedeam in ochii tai doar speranta ca ma iubesti,traiam intr-un total absurd intarit de imaginea mea reflectata in ochii tai,era acea imagine ce ma facea sa cred ca TU esti cel care doar atunci cand imi cuprinzi corpul in brate,restul lumii e insignifianta in micul nostru univers.Hmm,ciudat ca abia acum realizez ca simteam toate astea,doar pentru ca asa imi doream eu sa fie,nu ca ar fi fost adevarat.Traiam din speranta ca intr-o zi iubirea ce ti-o imapartasam,imi va fi inapoiata in aceeasi masura,de persoana pe care eu o iubeam,speranta era cea care ma facea sa cred ca sunt iubita,chiar daca odata spuneam ca "iubirea e pentru zei",acum imi doream ca"eu sa fiu zeita ta,iar tu zeul meu",dar se pare ca zeul iubirii mi-a acordat o speranta ce ma inducea in deruta...DOAR SPERAM,nimic nu era pe punctul de a se intampla.

     A trecut mult timp de cand am pus capat acestui "cosmar",pot spune astazi.Acum traiesc din amintiri,vise si sperante.Daca mi s-ar lua acest mod de viata as muri precum o floare cand este prea udata.Inimamea a fost udata cu lacrimile deziluziei create la sfarsitul acestei relatii.Acum suntem despartiti de distranta ce s-a asternut intre noi,o distanta dureroasa ce odata ma faca sa plang cu "lacrimi de sange" cand imi aduc aminte de clipele petrecute impreuna,clipe in care ca doi copii ne jucam cu iubirea,cu acest sentiment ce uneste orice creatura,manifestata in diverse moduri.Credeam ca,dragostea inseamna suferinta,dar datorita tie am aflat ca a te indragosti este ca si cum te-ai trezi pentru a trai din nou.Au existat in viata mea doi ochi caprui incantatori si o poveste trista.Ii vad,dar totusi nu exista,te simt aproape,dar visez,cred ca te tin in brate,dar esti atat de departe.Esti o simpla iluzie,precum lumina in noapte,un vis ametior,un zambet,o lacrima,o raza de speranta,o stea pierduta in vastul univers.
   Imi amintesc de tine,de noi si usor usor realizez ca m-ai iubit.Incerc sa-mi amintesc cu drag ca ai existat,ca m-ai iubit,dar toate astea nu mai semnifica nimic acum.Ai fost cantecul ce m-adormea noaptea,vocea ce-mi mangaia tristetea,vantul ce-mi invaluia pielea,dar ai fost doar un VIS.Totusi nu ne ramane decat sa ne traim  aceeasi viata monotona desfasurata anost in macabrul vietii banale,sperand ca se va termina totul si voi avea un nou inceput,un incepul al meu si al lui.
    Dragostea e o iluzie optica ce duce la orbire,o multitudine de calitati si chiar defecte.Dragostea poate fi TOTUL sau NMIC,alegerea iubirii iti apartine,asa cum dintre A FI si A NU FI alegi sa fi TU !