Vise irealizabile..

   Fiecare cuvant al acestei lucrari dezvaluie secretul referitor la ceea ce este esential pentru o mare realizare. Fara a stapani aceste lucruri nimeni nu poate dobandi adevaratul succes sau fericirea, implinirea, linistea sufleteasca si prosperitatea
Iti amintesti cand erai copil?Toti visam ca vom ajunge doctori de elita ai aceste insignifiante tari...visam ca vom fi presedinti,eram conducatori ai unui trib...creatori de moda ai papuselelor cu par de foc...Vise..De ce asteptam ca tot ce visam,in clipa urmatoare sa se realizeze?De ce atunci cand ni se spune"este imposibil"esti practic alungat din taramul viselor implinite?Inca mai speri,asa-i?Te uiti cum cei din jurul tau zambesc si ai impresia ca toata viata lor este un "mare zambet",te simti ciudat,inca odata crezi ca toate visele ti s-au spulberat.Speri ca ceea ce ai in minte acum se va realiza,ca nu vei fi nevoit sa spui "inca odata am ramas cu pulbere de vise"
Oare,cum or fi cei care nu au o casa,mancare?Cei care traiesc pe strazi si se acopera cu un ziar,sau pe sub poduri pe timp de iarna cand iti ingheata sufletul?!!Ei oare nu mai viseaza?Hmm..acum imi vine in minte povestioara "Fetita cu chibriturile",mai stiti?ea visa la un mic brad si la o masa incarcata in Ajunul Craciunului,pentru ca asa vedea pe geamurile caselor pline de veselie,intr-adevar...astea sunt vise,care speri sa ti se implineasca intr-un final si este imposibil.Oare,oamenii ai caror viata este limitata intr-o perioada de timp,cand li s-a spus ca in urmatoarele luni vor claca,vor fi acoperiti cu pamant,vor suporta intunericul si inima va pune "STOP"...si ei aveau vise,unii dintre ei visau ca vor avea o familie reusita,copii cu un viitor realizat,prosperitate in cariera...atunci da..astea sunt VISE IREALIZABILE,pentru ca nu mai esti...ai disparut de pe fata omenirii ca un fir de praf pe care-l stergi cand il vezi...Greu e sa vezi fete sterse,zambete perfide,raspunsuri false atunci cand esti intrebat "esti bine?" si tu,cu un zambet doar de impresie spui "da,totul este ok".Astea sunt visele pe care nu le poti realiza,nu mai vorvesc de iubire...de momentul in care ti se spunea "vom fi impreuna mereu",iar peste un timp ca pe o lacrima te-a sters din viata sa,nici macar...un gand bun nu-ti mai lasa.
Totul se darama in jurul tau... Stanci de neclintit sfasiate de o simpla adiere de vant... roase de suvoaie de apa... Nimic nu e etern... nimic nu dureaza o vesnicie... Nici eu ... nici tu... nici noi...niciun vis,demn de o gandire arzatoare...NIMIC.Special pt Vera!!^^V ●^^

The best letter ever :))

Un gand lasat in urma ta...:|

            Privesc in jur si realizez  cata indiferenta din partea unor persoane care odata credeai ca iti vor acoperi cu "perdeaua dragostei" sufletul in eternitate...Nu o spun doar pentru ca privesc la mesajele de mult trimise si la niste conevrsatii uitate  in niste foldere prafuite...E destula suferinta in viata asta monotona...aceeasi zi,acelasi sentiment,acelasi gand iti vine in minte la prima ora a diminetii "iar viata asta banala,nimic nou azi?"...Hmm...uita-te la tine cum arati dupa ce credeai ca vei avea "totul" in cel mai scurt timp si prin "tot",ma refer la persoana de langa tine,practic...inceputul unei iubiri..fluturasii in stomac,nu sunt datorati unui moft sau orgoliu de "fita de fetita"...Nici gand,ma refer la EL,la persoana care odinioara iti incarca sufletul cu o supradoza de speranta.Asa cum i-am spus si bunei mele prietene R. "Dragostea nu consta in faptul de a te intalni cu ea in fiecare zi,ora etc...consta in certitudinea ca momentul reintalnirii sa fie unul sublim...sa iti doresti mai tare sa-l intalnesti si sa-l strangi in brate"....ciudat ca acum imi arat sentimentul de "vino inapoi" ,dar multi dintre apropiatii mei trec prin starea asta inegalabil de banala.De ce sa ne acoperin sub o masca a indiferentei si a cuvintelor criptice,date dintr-un suflet sfasiat de momentul despartirii....de clipa in care persoana de langa tine ti-a zis "am incetat de mult de te mai iubesc",iar momentul in care el a incetat,tu ai inceput mai tare...acum suna ciudat,bizar pot spune,dar nu mai are rost sa ma gandesc la cea fost...am pornit la drum cu cel mai bun gand "O piatra aruncata in calea fericirii mele,nu ma va impiedica sa sper,sa ajung sa iubesc,sa traiesc visand si zburand peste clipe minutate,care  te determina sa te aclimatizezti unui nou inceput".Cred ca am spus prea mult acum,dar o sa realizam in cel mai scurt timp ca desi ne temem de suferinta data de despartirea definitiva,el este motivul pentru care ne incarcam sufletul cu o maturitate exagerata....On the other hand  love hurt !!!!

Ultima scrisoare....

 Iarta-ma! Am crezut, ca o naiva ce sunt, asa cum imi spui tu, ca iubirea se simte, nu se spune. Asa ca, logic, am crezut ca o sa iti dai seama. Ce amuzant suna acum! Ca o sa-ti dai seama ce vreau sa iti transmit. Dar, bineinteles, tu, ca un barbat adevarat ce esti, bine ancorat in realitate, nu ai simtit nimic. Poate, daca te musca un tantar, simteai mai multe decat ai simtit in secunda in care am inchis usa in urma mea. Am plecat razboinica, cu un singur gand in minte: “Las’ ca vezi tu cand iti vei da seama ca asta e ultima oara cand ma vezi, cand ma atingi, cand imi vorbesti! Iti va parea rau. Si vei veni plangand dupa mine! Iar eu, ca o regina de gheata, te voi refuza! Ha! Ce razbunare dulce!”HA! Zic eu acum, zambind amar. Pentru ca  stiu ca nicio lacrima nu ramane in urma mea,doar in inima mea.... stiu ca plecarea mea a trecut neobservata.Si ca habar nu ai ce inseamna ADEVARATA IUBIRE Dar iar vorbesc aiureli multe. Stiu ca nu-ti place, stiu ca esti un barbat practic, realist si ca nu-ti plac infloriturile. Nu mai vreau sa iti spun decat un singur lucru: Nu regret nimic, dar mi-ar fi placut mai mult sa nu te fi intalnit....Si ca pentru sfarsit...TE URASC,ne vom reintalni acolo unde se intalnesc regretatii:((

Un simplu gand...

    Ciudat,n-am iubit niciodata intunericul,dar acum pur si simplu il ador...E destul de tarziu,trecut de mult de miezul noptii,aproape ora 2.Nu mai simt nimic in jurul meu,singurul lucru care imi incanta auzul sunt frumoasele melodii ale lui Evanscence,eventual ma va trezi din banal un mult asteptat apel de la "El",sau poate nu...Nu am mereu starea asta dar acum nu mi-o pot explica,de ce azi?de ce acum?...sau poate...stropii de ploaie care mi-au atins pielea astazi sa fie de vina?Ciudat nu?Ianuarie si ploua...stiu,dar de fapt  macabrul asta banal al "vietii interesante" este un motiv absurd pentru care gandim sibilinic ,pentru care daca iti apre ceva nou in cale, il alungi pentru ca nu vrei sa-ti schimbi ordinarul stil de viata...ar trebui sa ne aclimatizam unei posibile iubiri,dar totodata al suferintei absolute, dar nu doar asta e tot ce intalnim in viata,poti intalni si o cumplita dezamagire a unui bun prieten sau chiar fericirea deplina alaturi de familie,prieteni etc.

     Nu inteleg de ce scriu asta aici,acum...as putea scrie despre un subiect anost:o zi normala sau o carte buna,dar un SENTIMENT face mai mult decat toate acestea la un loc.Ma opresc aici,inchei aceasta postare dandu-i dreptate Sandrei Brown cand a spus: "Viata e pretioasa. Viata e fragila. , in clipa urmatoare te-ai dus. Fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate da, fiindca nu sti niciodata cand va cade cortina"

Poezie colorata scrisa de un NEGRU pentru un ALB!!!

Cand ma nasc, sunt
Negru

Cand cresc, sunt
Negru

Cand stau la soare, sunt
Negru

Cand mi-e frig, sunt
Negru

Cand sunt speriat, sunt
Negru


Cand sunt bolnav, sunt
Negru

Iar cand mor, sunt tot Negru !


Iar tu, tipule
Alb,

Cand te nasti, esti
Roz

Cand cresti esti
Alb

Cand stai la soare, esti
Rosu

Cand ti-e frig, esti
Albastru

Cand esti speriat, esti
Galben

Cand esti bolnav, esti
Verde

Iar cand mori, esti
Cenusiu

Si tu ma numesti pe mine COLORAT
?!?!

CURCUBEUL DRACULUI !!!!!!

Prieteniile "eterne"

      Prietenia este un trandafir sau un ghimpe? Este dragoste sau ura? Este prietenia un lucru despre care ar trebui sa vorbim atat de des? Stim sa ne apreciem prietenii la adevarata lor valoare ?

   Prieteniile vechi sunt speciale. Brăzdate de timp, ele se arată uneori fulminante, alteori dispărute. Se regăsesc în momente de fericire dar cel mai mult în momente dificile, de răscruce. Sunt acolo şi nu pleacă, indiferent de timp sau de mediu. Înfloresc periodic, ca florile, dar şi pierd frunze, se veştejesc. Se refac din nou. Se învechesc ca vinul şi devin mai bune, mai fine, mai selecte.

           Sunt rare. Unii au câteva, alţii una şi alţii deloc. Unii nu le cunosc şi tânjesc după ele iar alţii nu cred că există. De altfel e şi greu să crezi în ceva ce îşi neagă propria existenţă ca să erupă fulminant în tot împrejuru-i.

Dacă le avem poate uneori facem pentru ele prea puţin, alteori ne sacrificăm dincolo de limita suportabilitaţii. Timpul ne regăseşte în diverse ipostaze. Invariabil însă: împreună.

       As putea sa spun mult mai mult despre prietenii dar ma opresc aici:)

               Iubiti-va prietenii,si apreciazi orice lucru marunt:)